Guest-post: Ella

7 Ian

Consumatoare de filme, iubitoare de frumos, îndrăgostită de imagini, sunete şi cuvinte, se declară Angela, blogger cinefil. La invitaţia Simonei, bună prietenă şi complice (nu intru în detalii), am decis să-mi aduc şi eu o contribuţie minoră la blogul sau printr-un articol de suflet. Dacă numele blogului invita la confesiuni, am decis că postarea dedicată să fie îmbrăcată în mult subiectivism şi să schimb registrul. Voi scrie despre una dintre cele mai frumoase cărţi descoperite anul trecut, rătăcită printre rafturile unei biblioteci prăfuite de cartier. Încă o dată se dovedeşte că cele mai frumoase comori sunt ascunse cel mai aproape. Aşteaptă doar să fie descoperite.

“Ella” m-a făcut să simt. Mi-a oferit zâmbete puţine, suspine multe. La fel de multe sentimente contradictorii. Am iubit-o şi am condamnat-o, dar cel mai important este faptul că a fost un personaj al extremelor care în ciuda dezechilibrelor sale, s-a făcut înţeleasă. Nu pot fi surdă când îmi strigă „ Writers have a hidden life from the everyday life, inner. Words and dreams are their soul. You have a gift, don’t blame it to death.”

Autorea Angela Becerra se recomandă prin multitudinea de premii câştigate, o mărturie a dedicaţiei sale pentru scriituri, pentru devotamentul închinat personajelor sale. În “Ella”, protagonista principală este chiar o scriitoare de cărţi cunoscute. În prezent o cunoaştem că o umbră a ceea ce cândva a fost. O umbră fragilă care rătăceşte şi cauta pierdută oamenii care au dispărut din viaţa ei. Căutările sale o aduc mai aproape de adevăr, dar o îndepărtează de realitate. Pentru a supravieţui durerii, Ella da viaţa unui alt “eu” şi se mulţumeşte să facă lucruri care în mod normal nu le-ar trăi. Se transformă în Doamna Înlăcrimată şi primeşte în apartamentul său bărbaţi necunoscuţi. Doleanţele şi durerile lor sunt ascultate şi doritorii sunt goniţi cu o răceală perfidă, fără explicaţii. Domnii o curtează doar cu mângâieri şi îi aduc doar spovedanii triste.

Ella cauta în paralel răspunsuri într-un jurnal vechi ce aparţine familiei de ani de zile şi trece inconştient granita normalului. Singurul liant care o mai leagă de real, rămâne un misterios admirator care îi trimite pasaje romantice din acelaşi jurnal… Un el care poartă o cruce mai puţin grea, dar care în fiecare zi îşi dublează din încăpăţânare şi pedeapsa. Cine e? De ce a ales-o tocmai pe ea? Un compozitor plagiator care îi construieşte în fiecare scrisoare rânduri cu însemnate. Împreună sunt totul. Separat, doar neant.

Vă las pe voi să descoperiţi tainicul din carte. Vă sfătuiesc să luaţi lângă voi un condei şi carneţelul preferat pentru că multe pasaje vor vrea să iasă din carte pentru a-şi face loc în jurnalul vostru să fie citite oricând. În ciuda cadrului deprimant, rămâne o lectură uşoară şi caldă. Între păgâni se ascund melodrama, pasiune, senzual, romantism şi tragism. O altfel de poveste de dragoste….

Simona, îţi mulţumesc pentru găzduire. Oricând, o plăcere.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: