Mâine?

25 Noi

Sunt zile în care rapiditatea unui melc concurează cu gradul meu de determinare. Oricâte intenţii bune, fapte măreţe de realizat, vorbe mari de spus aş avea, tot nu reuşesc să fac ceva. Nu pot, domne, nu pot. E o forţă mai presus de mine care îmi spune că pot face toate astea mâine. Şi mâine devine poimâine, iar apoi răspoimâine, iar apoi ce o mai fi. Şi ştiu că totul depinde de ritmul în care sunt, că dacă printr-un miracol îmi schimb traiectoria şi ajung pe fast forward, atunci aşa rămân.

Of, şi până ajung eu la fast forward multe bătălii dureroase am de dus. Multe discursuri de blamare, apoi de convingere şi în final, planuri şi schiţe ale sarcinilor mele. Şi e aşa frumos să visez la productivitatea pe care cred că o voi avea. Vaaai. Colorez foi cu responsabilităţile mele. Planific intervalul în care le voi îndeplini, ba chiar şi mesele mi le stabilesc. Totul pentru a nu mai uita nimic. Că dacă s-ar decerna premiile pentru “Cea mai uitucă persoana”, îmi pare rău, dar le-aş adjudeca fără doar şi poate. Aş urca pe scenă şi aş zâmbi frumos, mulţumind pentru premiu, dar am uitat pentru ce l-am câştigat.

Fără a fi profund religioasă, cred totuşi că nu degeaba s-a odihnit Dumnezeu în ziua a 7-a. Indiferent dacă am treburi de făcut, mi-a intrat adânc în minte fixaţia că duminica e zi de lenevit. Aşa că stau. Şi la sfârşit de zi simt o vinovăţie cumplită, pentru că va trebui să muncesc de 2 ori mai mult lunea. Dar nu mă învăţ niciodată minte.

Şi când ajung în sfârşit pe fast forward, nimic nu mă opreşte. Lucrez, scriu, alerg, respect programul şi nu mă plâng. Apoi mă simt bine. Aşa de bine încât îmi spun că nu ar strica o miiiiiică pauză. O pauză ce se transformă în hibernare şi situaţia devine un cerc vicios. Scriu articolul ăsta într-o zi de duminică. Nu are rost să mai spun că mă aşteaptă o săptămână infernală.

But after all, tomorrow is another day

PS. Fraza de mai sus incheie romanul meu preferat. Dau o ciocolata celui care ghiceste.

Anunțuri

8 răspunsuri to “Mâine?”

  1. Fulvia Olaru 25 Noiembrie 2012 la 17:27 #

    Pe aripile vantului 😀
    Astept ciocolata maine!

  2. Movie Zone 25 Noiembrie 2012 la 19:11 #

    merge o gluma cu articolul tau: „Trei studenti plictisiti de moarte. La un moment dat unul din ei zice:
    Bai io zic sa dam cu banul, si sa facem asa: daca pica ‘marca’ mergem la terasa, daca pica ‘banul’ mergem la meci iar daca pica pe muchie ne apucam sa invatam…”

  3. Simone 25 Noiembrie 2012 la 19:33 #

    Sanse foarte mari ca ei sa se apuce de invatat.

  4. Emil Calinescu 25 Noiembrie 2012 la 21:13 #

    Si acum Simona ar fi trebuit sa zica: mi-e lene sa mai dau ciocolata promisa 😀

  5. alexandervsalexander 25 Noiembrie 2012 la 23:35 #

    ai putea incerca un mic trup. trucul micilor ciupeli. desi si asta e cu mustrari de constiinta/ adica, daca e sa faci ceva sa putin, o farama. care sa iti usureze povara de mai tarziu. care sunt minusurie: poti sa spui ca tu nu esti omul jumatatilor de masura (tot o fuga a psihicului) poti sa zici ca nu asa se fac lururile (de parca chiar ai sti, si ma refer aici la general, cum se fac) sau ca trebuie dedicatie totala nu asa, pe sfert etc etc. totusi este o pacaleala, poate cine stie mai tarziu vine si mobilizarea

  6. saramon 26 Noiembrie 2012 la 14:53 #

    Ai grijă, că pentru titlul de “Cea mai uitucă persoana” tre să concurezi cu mine!

    • Simone 26 Noiembrie 2012 la 15:39 #

      Concurez, dar am zis deja cine castiga. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s